Help! Pădurea Hoia o ia la vale!

După cum vă povesteam ieri, plimbarea noastră prin Pădurea Baciu s-a sfârşit în Cheile Baciului şi mai departe, spre tăietura Turcului, unde lăsasem maşina.

După ce am înfruntat lătrăturile violente ale unor câini de curte (care s-au oprit doar pentru a fi fotografiaţi) şi apoi ale unora ce erau cam de capul lor,  şi după o perioadă de mers  pe calea ferată, am ajuns într-o zonă care mie mi-a adus  aminte de o întâmplare de pe Camino Francez din 2012 (pe care am descris-o şi în carte), când, în loc să o iau pe drumul cel bun, am ajuns pe la groapa de gunoi de la marginea oraşului Ponferrada. Nu m-am mulţumit cu atât, dar i-am mai îndrumat şi pe alţii pe acelaşi drum, ca o fată bună ce sunt.

Am ajuns cumva în vârful mormanului de pământ strămutat de la construcţia  Parcului Logistic TETAROM, unde ne-am întâlnit cu un domn, foarte sprinten, care ne-a spus că are 72 de ani şi locuieşte prin zonă de… când se ştie.

Era curios să ştie pe unde am umblat, iar după ce i-am satisfăcut curiozitatea, ne-a întrebat dacă am văzut cum se surpă Pădurea Hoia. La început, am crezut că e un soi de metaforă, cum să o ia la vale ditamai pădurea?

Eram în apropiere de bazinul de apă, o construcţie destul de impozantă, despre care ne-a spus că nu mai funcţionază, a fost închis de teama unei inundaţii în cazul unei alunecări de teren. Ne-am dat seama că Tetarom-ul se va extinde, buldozerele au brăzdat terenul şi aici, unde nu cu mult timp în urmă era păşune.

Şocul a fost când am ajuns chiar deasupra Tetarom-ului, unde parcă un cutremur a distrus terenurile de tenis, iar pădurea a luat-o literalmente la vale.

Căbănuţa ce se vede în poza din dreapta jos şi aparţine Clubului de tenis a căzut de pe fundaţia ce e în stânga sus a pozei.

Dezastrul a avut loc cu vreo trei săptămâni în urmă şi se datorează cu siguranţă săpăturilor fără nicio noimă şi cu studii geo-topo semnate din birou şi pe bani mulţi.

În realitate e mult mai înspăimântător decât în poze, ruptura se întinde pe cel puţin o sută de metri. Sunt curioasă cine va răspunde pentru dezastrul provocat de lăcomia unora cărora nu le pasă decât de propriul buzunar. Ar cam trebui acum să umble la el, că să reabiliteze zona.

Cam asta ar fi povestea ( din păcate, adevărată). Dacă veţi afla ceva despre felul în care va continua, poate-mi spuneţi şi mie.

Deocamdată, vă doresc o după-masă liniştită, în casă, lângă sobă.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-i dai SHARE. Dacă nu,… nu.